Șoimi - eFil@telia

“Nu sunt sigur dacă toată lumea, când intră într-o astfel de pasiune, o trăieşte cu atâta intensitate, cu atâta inimă şi dedicaţie, cum o fac şoimarii. Sunt legat în puternice lanţuri de pasiune pentru arta de vânătoare cea mai incredibilă, naturală şi autentică ce am putut cunoaşte… şoimăria”
Andres Lopez – maestru în arta şoimăriei

Falconeria sau șoimăritul este o practica veche prin care păsările, sălbatice prin natura lor, sunt crescute în captivitate, dresate, în general, pentru concursuri de specialitate sau pentru vânătoare.

Patria șoimăritului a fost Asia de mijloc si de nord , cu stepele-i nesfârșite , caracterizate printr-o deosebita bogăție de vânat . Prin intermediul hunilor , al mongolilor si al arabilor , ca și pe calea cruciadelor , șoimăritul a pătruns in Europa si a cunoscut o dezvoltare uimitoare. In Principatele Române , aceasta îndeletnicire vânătoreasca a ajuns relativ târziu și s-a menținut până spre mijlocul secolului XIX .

Adus in Europa de popoarele migratoare, soimaritul si-a trait varsta de aur in timpul evului mediu, cand s-a numarat printre cele mai indragite indeletniciri ale suveranilor si clasei nobiliare. N-au ramas indiferente fata de soimarit nici paturile sarace, pentru care pasarea de prada putea asigura mult ravnita masa zilnica. In timp ce capetele incoronate si aristocratia pretuiau vanatoarea cu soimi, dat fiind zborul elegant al acestor pasari, oamenii de rand vanau cu ulii – zburatoare versatile si pradatori mai eficienti decat soimii.

Odata cu Revolutia Franceza, cu aparitia armelor de foc si cu Revolutia Industriala, arta soimaritului a inceput sa apuna, fiind practicata la inceputul secolului XX doar de o mana de pasionati, care s-au straduit sa pastreze o traditie ce nu merita sa dispara.

Falconidae reprezintă o familie de păsări de pradă diurne, din ordinul Falconiformes. Printre reprezentanţii acestei familii sunt vulturul, pajura, uliul, şoimul.

Numele de gen Falco este numele latin al șoimilor, care provine din latinul flectere – a se curba cu referire, probabil, la gheare.

Șoimii sunt un gen de păsări răpitoare care sunt răspândite larg pe toate continentele, cu excepția Antarctidei.

Şoimii au partea superioară a ciocului curbată în jos, ceea ce ajută pasărea să sfâşie carnea sau să spargă craniul animalui vânat. Irisul păsărilor din această familie este, în general, de culoare întunecată. Partea superioară a picioarelor este acoperită de pene, la fel ca la celelalte păsări răpitoare. Toţi şoimii au 15 vertebre cervicale, ceea ce permite, de exemplu, lui Falco tinnunculus să-şi rotească capul 180° în căutarea pradei. Ochiul şoimului permite păsării o rază vizuală de 220° fără să rotească capul.

În mod cumva previzibil, cea mai iute vietate din prezent este o pasăre: şoimul călător (Falco peregrinus) a treia specie de şoim ca mărime din lume după şoimul polar (Falco rusticolus) şi şoimul dunărean (Falco cherrug).

Şoimul călător îşi doboară prăzile lovindu-le cu ghearele posterioare în timp ce se aruncă asupra loc în picaje care ating cele mai mari viteze înregistrate la vreun reprezentant al Regnului Animal.

In România întâlnim din familia Falconidae, genul Falco 10 specii:

vânturel de amur

Despre emisiune

În data de 12 februarie 2021, s-a pus în circulaţie o nouă emisiune de mărci poştale având tematica Faună şi subiectul Şoimi compusă din 4 timbre cu valorile nominale: 2,20lei, 2,60lei, 5,50lei, respectiv 19,50lei.

Șoim dungat de pădure
(*Micrastur ruficollis*)

Numele de specie provine din cuvântul latin columba, cu referire la faptul că în zbor silueta sa seamănă cu cea a unui porumbel.

Șoimul de iarnă este un oaspete de iarnă frecvent în România. Ca habitat preferă zonele deschise din apropierea zonelor umede, zonele joase împădurite, păşunilor şi mlaştinilor. Este cel mai mic dintre răpitoarele din Europa, însă foarte agil şi rapid. Lungimea corpului este de 26-33 cm şi are o greutate de circa 125-210 g pentru mascul şi 190-300 g pentru femelă, aceasta fiind mult mai mare decât masculul. Anvergura aripilor este cuprinsă între 50-73 cm. În Europa medievală era folosit de către crescătorii de şoimi ca „pe un şoim potrivit pentru o doamnă”. În prezent este antrenat rar de către crescători, datorită restricţiilor impuse pentru conservarea speciilor de păsări. Capul şi spatele masculului sunt gri, iar pieptul şi abdomenul crem-ruginiu cu striuri închise. Penajul femelei este maroniu pe spate şi pal roşiatic cu striuri pe abdomen. Se hrăneşte în special cu păsări mici cum sunt ciocârliile, fâsele, vrăbiile. Preferă puii tineri neexperimentaţi. Hrana este completată şi cu insecte, mamifere mici şi şerpi.

Masculul are spatele cenusiu-albastrui, iar gatul rosu-ruginiu. Abdomenul de culoare ruginie este impodobit de pete alungite, inchise la culoare. Ochii sunt mari si asigura un vaz excelent. Are aripile late la baza si cu varful ascutit, iar pasarea loveste rapid cu acestea, cu amplitudine mica. Spre deosebire de celelalte pasari rapitoare de zi, soimul de iarna planeaza rar si pe distante scurte. In timpul vanatorii zboara la un metru inaltime deasupra solului.

Numele de specie, peregrinus provine din latină și înseamnă călător, pribeag, specia având un nume similar în multe limbi.

Pasăre răpitoare de talie medie la care ambele sexe au coloritul foarte similar, dorsal fiind gri-ardezie, iar ventral alb, cu dungi fine, negre. Mustața caracteristică este neagră, lată, evidentă pe fondul alb al obrazului (la mascul albul este mai intens). Femela este considerabil mai mare (15-20%) decat mascululu, iar lungimea corpului variaza intre 38-51 de cm şi au o greutate medie de 550-1500 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 89-113 cm.

În România este o specie sedentară, însă cu mișcări ample, în special la exemplarele tinere. Pe timpul iernii sunt prezente în orașe, atrase de sursele de hrană (în special porumbei). Exemplarele din regiunile nordice coboară spre sud iarna, în zone mai temperate. Cuibărește în habitate montane sau submontane, cu stâncărie și vegetație abundentă, forestieră sau tufăriș. Prezența stâncăriilor libere, fără vegetație, este necesară. Evită în general zonele forestiere compacte.

Emisiunea este paginată în:

coală de 32 de timbre cu tete-beche
minicoală de 5 timbre și o vinietă

Pe plicul prima zi este prezentată imaginea unui şoim călător.

Conform unor experimente făcute de specialişti din cadrul National Geographic, cea mai mare viteză înregistrată la un şoim călător care cobora în picaj a fost de 389 kilometri pe oră, dar specialiştii susţin că această pasăre poate atinge viteze chiar mai mari.

Marcofilie

Obliterarea în data de 12 februarie 2021 s-a efectuat cu ştampila prima zi care are ca subiect imaginea unei păsări în zbor. Ştampila are un diamtru de 30mm.

Erinofilie

Emisiunea aduce 4 viniete care prezintă imagini cu capul păsărilor.

surse imagini: www.flickr.com

Maximafilie

surse imagini: www.romfilatelia.ro