Este binecunoscut faptul că toate au un început, așa și pasiunea pentru mărci poștale începe prin colecționarea acestora în vederea formării unei colecții.

În opinia mea dacă continuăm numai să acumulăm mărci poștale și efecte poștale legate de acestea fără să ne gândim la modul în care să le punem în valoare nu vom putea spune ca avem o colecție exclusivă și competitivă.

În primul rând este foarte important să definim conceptul de colecție filatelică, urmat în al doilea rând de prezentarea fiecărei posibilități de organizare a materialelor filatelice colecționate sub diverse tipuri de colecții.

Nu exclud situația în care fiecare dintre noi își poate organiza colecția după bunul plac, însă dacă se dorește să fie expusă la expoziții filatelice interne sau internaționale trebuie să se aibă în vedere regulamentele impuse de acestea.

Prin definiție, o colecție reprezintă o serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie care, adunate la un loc și dispuse sistematic, au o valoare documentară, artistică, științifică. În categoria colecțiilor se înscriu cele de artă, de monede, de discuri muzicale, de bancnote, de timbre. Pentru a vedea ce se colecționează puteți vizita catalogul online Colnect.

Ca sfat util, atunci când începem o colecție, pe care ne-o dorim bineînțeles să fie exclusivă și competitivă, trebuie să avem în vedere aspecte legate de aceasta privind: unitatea, sistematizarea și valoarea.

Ca urmare, unitatea unei colecții este dată de raportul in care se regăsesc obiectele (piesele) din ansamblu, în timp ce sistematizarea unei colecții conferă acesteia valoarea științifică, artistică și documentară.

Dacă vorbim stric despre valoarea unei colecții, aceasta nu depinde numai de cantitatea și raritatea elementelor colecționate, ci si de ideea care stă la baza alcătuirii ei, de cunoștințele în domeniu și gradul de documentare a celui care o realizează. De asemenea, în creșterea valorii unei colecții contribuie și aprofundarea prin studiu a ideii, de calitatea și varietatea pieselor colecționate, precum și modul de prezentare acestora.

Concentrându-ne asupra „colecției filatelice” aceasta poate include în componența sa mărci poștale, colițe, întreguri poștale, plicuri prima zi, corespondență prefilatelică, ștampile, ilustrate maxime și orice alt efect poștal.

Colecțiile filatelice pot fi:

În categoria colecțiilor filatelice tradiționale se înscriu:

Colecția după catalog reprezintă acea colecție fără caracter de studiu sau de specializare, întocmită cronologic, în ordinea înscrierii mărcilor poștale în catalogul ales (Michel, Yvert) și este limitată la varietățile enumerate în acesta. Este cea mai simplă colecție care poată fi abordată de un filatelist începător.

A nu se confunda colecția după catalog cu colecția generală, care reprezintă o colecție ce cuprinde mărcile poștale din întreaga lume. Acest tip de colecționare a fost răspândit în primii ani ai filateliei, însă a pierdut din interes pe măsura creșterii numărului emisiunilor, și deci prin imposibilitatea practică a realizării acesteia.

Colecția de studiu reprezintă o colecție de mărci poștale încadrată în filatelia tradițională, în general restrânsă ca domeniu, care urmărește examinarea caracteristicilor mărcilor poștale, studiul tehnologiei de fabricare, într-un anumit moment, ori într-o anume perioadă, în vederea îmbogățirii cunoștințelor filatelice.

O colecție de studiu cuprinde minim:

Toate acestea pot fi comparate între ele, precum și exemplare apărute succesiv în decursul timpurilor, pentru studiul evoluției fabricării mărcilor poștale.

Tot o colecție de studiu reprezintă acea colecție dedicată unui anumit sector sau compartiment filatelic (de exemplu, după particularități, variante) bazată pe cercetări rezultate din analiza literaturii filatelice și descoperirilor proprii.

În cadrul marilor expoziții se expun colecții de studiu care prezintă o singură emisiune în care sunt incluse și întreguri poștale cu marcă fixă de tipul emisiunii respective. Nu vreau să descurajez potențialii colecționari, însă o colecție de studiu impune cunoștințe filatelice avansate.

Federația Internațională de Filatelie a elaborat un regulament de întocmire și jurizare a colecțiilor tradiționale în cadrul căruia sunt precizate condițiile și criteriile de apreciere care trebuie să le îndeplinească aceste colecții.

Colecția de subiect reprezintă o colecție care conține pe cât posibil toate mărcile poștale și piesele filatelice ale căror imagini au legătură cu un anumit subiect. Poate cuprinde minim mărci poștale, colițe, întreguri poștale, plicuri prima zi, ștampile de toate tipurile, francaturi mecanice, varietăți, eseuri, erori, probe de tipar aflate în legătură cu subiectul ales.

Spre deosebire de o colecție tematică, în care piesele filatelice sunt dispuse în așa fel încât desfășurarea tematică sau planul logic să apară clar, o colecție de subiect cuprinde o succesiune de mărci poștale și alte piese ale căror imagini se pot repeta, așezate după catalog, în ordine strict cronologică.

Tot o colecție de subiect reprezintă și o colecție care grupează mărcile poștale și piesele filatelice după scopul emisiunii, indiferent de imaginile e care Ie reprezintă:

Tot în aceastp categorie se înscrie și colecția documentară care reprezintă acea colecție ce are ca obiect un anumit eveniment sau proces istoric. Întocmirea unei astfel de colecții necesita o informare și documentare temeinică, de care vor depinde personalizarea și expresivitatea colecției.

În general, colecțiile documentare urmăresc situarea pieselor filatelice in contextul lor istoric, prezentându-le si interpretându-le ca documente ale epocii sau procesului istoric respectiv. Într-o astfel de colecție nu vom regăsi variații sau alte elemente filatelice pur tehnice, accentate fiind numai piesele filatelice care pot exprima si documenta in desfășurarea temei alese. Acest tip de colecție este adecvata temelor cu subiect istoric.

A venit rândul clarificării termenului de colecție tematică, care reprezintă acea colecție ce dezvoltă o temă sau ilustrează o idee după un plan logic dezvoltat utilizând subiectele oferite de mărcile poștale, cât și informațiile date de piesele filatelice sau poștale.

Practic numărul temelor care pot fi abordate este foarte mare având în vedere extinderea permanentă a subiectelor abordate de emisiunile de mărci poștale și, implicit și a pieselor filatelice asociate acestora. Se recomandă ca la alegerea temei să se urmărească a se înscrie în preocupările și pasiunile proprii.

Colecția tematică va cuprinde:

Toate acestea vor fi în legătură cu tema aleasă și vor fi ordonate astfel încât să dezvolte în mod clar și concis planul adoptat. Există și situații în care se pot include în colecție varietăți legate de tema propriu-zisă acestea constând în variante de culoare, dantelură, filigran, hârtie.

Este indicat ca într-o colecție tematică să nu se amestece mărci poștale ștampilate și neștampilate. Se va avea grijă la alegerea materialului filatelic în funcție de temă, indiferent de țara unde a fost emis sau de data emiterii.

Federația Internațională de Filatelie a elaborat un regulament de întocmire și jurizare a colecțiilor tematice în cadrul căruia sunt precizate condițiile și criteriile de apreciere care trebuie să le îndeplinească aceste colecții. Filatelia tematică este privită ca ramura cea mai deschisă și de viitor a filateliei, oferind posibilități practic nelimitate în ceea ce privește alegerea temei, studiului și cercetării, condiții care permit obținerea unei colecții exclusiviste și competitive.

Colecția de istorie poștală este o colecție bazată pe adunarea, studierea, trierea și clasificarea pieselor filatelice și a documentelor poștale ce au legătură directă cu organizarea serviciilor poștale, cu căile de transmitere a corespondenței poștale (în toate perioadele sau numai într-o anumită perioadă de timp), cu tarifele poștale etc.

Colecția de istorie poștală nu se alcătuiește din mărci poștale izolate (desprinse după scrisori) și cu atât mai puțin din mărci poștale necirculata. Vor fi incluse plicuri și întreguri poștale circulate, ștampile de tot felul și alte documente pentru a demonstra evoluția istoriei poștale, în contextul istoriei generale. În mod excepțional și într-o măsură limitată vor putea fi incluse, unde e cazul, și piese ajutătoare cu caracter documentar: hărți de rute poștale, stampe de epocă oglindind aspecte din trecutul poștelor.

Colecțiile de istorie poștală se pot referi atât la perioada dinainte de apariția mărcilor poștale (prefilatelică), cât și la perioadele ulterioare, până la contemporaneitate.

Dacă ne gândim la temele de istorie poștală care pot fi abordate putem aminti:

Federația Internațională de Filatelie a elaborat un regulament de întocmire și jurizare a colecțiilor de istorie poștală

în cadrul căruia sunt precizate condițiile și criteriile de apreciere care trebuie să le îndeplinească aceste colecții.

Istoria poștelor locale este o ramură a istoriei poștale care se ocupă cu studiul dezvoltării legăturilor poștale în decursul timpurilor într-o anumită localitate sau regiune, din epoca prefilatelică până în contemporaneitate. Concentrarea atenției filateliștilor asupra istoriei poștale locale s-a profilat și afirmat puternic mai întâi în Germania (unde această ramură poartă denumirea de „HeimatsammIung” care se traduce „Colecția locului natal”). În cadrul secțiilor de istorie poștală ale marilor expoziții internaționale s-a putut remarca o prezență tot mai susținută a unor exponate cu acest profil.

Ca și colecțiile de istorie poștală cu arie geografică mai largă, cele de istorie poștală locală prezintă felul cum a fost organizată și cum a activat poșta în zona lor de cuprindere, (dezvoltarea treptată a serviciilor poștale:

Desfășurarea istoricului se face pe bază de documente întregi circulate, din care poate rezulta contextul istoric. Ca piese documentare vor ocupa un loc de frunte ștampilele de tot felul, folosite local, apoi etichetele (de recomandare, retur), recipisele, avizele de primire și alte documente poștale ce pot explicita dezvoltarea poștei în localitate. Într-o măsură restrânsă pot fi incluse în astfel de exponate și piese documentare accesorii (gravuri, hărți de rute poștale) cu condiția ea ele să aibă contingență directă cu istoricul poștei locale.

Colecția de mărci poștale false reprezinta tot o colecție specializat care se compune din :

Astfel de colecții sunt importante pentru comparații în cazul expertizelor filatelice. Cele mai mari colecții de falsuri se află la Royal Philatelic Society din Londra, la firma Kottelat din Berna și la American Philatelic Society.

Având în vedere cele enunțate mai sus îmi doresc ca cele prezentate să fie utile atât la început de drum în materie de colecționar filatelic, cât și atunci când vrem să aprofundăm filatelia.