Mărturii din lumea colecționarilor

80 de ani de pasiune pentru aviație, medalistică și colecții cu poveste

Ing. Alexandru Dan Bartoc a vorbit despre începuturi, despre cum se construiește o colecție în timp, despre proiecte culturale și despre ambiția de a pune în valoare patrimoniul aviației.

București, 22 ianuarie 2026 — Sala de spectacole „Eusebiu Ștefănescu” a Cercului Militar Național a găzduit joi după-amiază, de la ora 17:15, o nouă întâlnire din seria „Interferențe Culturale”, în cadrul rubricii „Colecții cu Blazon”. Invitatul serii, ing. Alexandru Dan Bartoc, a adus în fața publicului o incursiune amplă în lumea colecționarilor filateliști și numismați, pe un arc de timp care pornește din 1946 și ajunge până în prezent.

Un început de colecție, o viață de pasiune

Într-o sală cu colecționari și pasionați de istorie, domnul Bartoc ne-a povestit pasiunea sa pentru „lucrurile care rămân: obiecte mici, dar încărcate de sens. ”

Firul prezentării a pornit de la o idee clară: obiectul de colecție nu este un trofeu, ci un document istoric, iar colecționarul devine, inevitabil, martor al epocii. În această logică, ne-a convis că o colecție nu se justifică prin cantitate, ci prin context, rigoare și capacitatea de a transmite.  Cu alte cuvinte ceea ce păstrezi astăzi trebuie să poată fi citit și înțeles mâine.

Copilăria postbelică (1946–1955): primele repere, primele simboluri

Un capitol consistent a fost dedicat începutului: România postbelică, lipsuri materiale, dar repere morale ferme. Aici apar primele contacte cu timbrele, cu o fotografie din 1948 a unui avion („fortăreața zburătoare”) și cu simbolurile naționale – elemente care au devenit, în timp, „semințele” unui mod de a privi lumea prin urmele ei concrete.

Fascinația pentru aviație: tehnică, identitate și aerofilatelie

Tema dominantă a serii a fost aviația, descrisă ca prima mare pasiune și ca punte între tehnică și patriotism. În jurul anului 1970, interesul s-a structurat într-o direcție clară: aerofilatelia, ca instrument prin care realizările aviației românești pot fi prezentate coerent publicului, inclusiv în plan internațional.

Pe parcursul întâlnirii, invitatul a explicat că drumul unui colecționar nu este mereu liniar. A „încrucișat” domenii, a schimbat direcții, a testat teme și materiale, până când o pasiune a devenit dominantă: aviația. În jurul ei s-au adunat, firesc, medalistica și numismatica – nu ca hobby-uri paralele, ci ca moduri diferite de a păstra aceeași memorie: oameni, evenimente, instituții și epoci. Pentru el, colecția nu înseamnă doar acumulare, ci și selecție, alegerea unui fir tematic care să poată fi spus mai departe.

Colecții care ies din sertar: expoziții, medalii, proiecte memoriale

Domnul Bartoc a insistat asupra unei idei simple referitoare la valoarea unei colecții atunci când devine accesibilă, printr-un mesaj simplu: colecția devine cu adevărat valoroasă atunci când iese din sertar și începe să comunice.

 A amintit inițiative de medalistică, proiecte cu plăci memoriale și monumente, dar și munca din spatele unei prezentări coerente: documentare, clasificare, descriere, apoi transformarea materialului într-o poveste ușor de urmărit. În acest cadru, a evocat participări la expoziții încă din anii ’70 și construirea unor exponate care au ajuns să fie recunoscute și premiate, inclusiv printr-un reper menționat pentru 2015.

Muzeul aviației: între ambiție culturală și obstacole administrative

O parte consistentă a discuției a fost dedicată patrimoniului aviatic și modului în care acesta poate fi protejat și valorificat. Invitatul a vorbit despre etape diferite și locații care au intrat, de-a lungul timpului, în discuție pentru organizarea și dezvoltarea unui muzeu al aviației (Băneasa, Otopeni, Pipera), dar și despre dificultăți administrative și juridice care pot bloca proiecte bine intenționate: statutul terenurilor, schimbări de organizare, relocări și lipsa unei continuități instituționale. Dincolo de detalii, mesajul său a fost clar: fără perseverență și parteneriate, patrimoniul riscă să rămână invizibil.

Deschidere internațională și colecții tematice „de cursă lungă”

În dialog cu publicul, Bartoc a amintit și dimensiunea internațională a colecționismului: colaborări și expoziții bilaterale derulate în mai multe ediții, un efort care a adus laolaltă colecționari din țară și din străinătate. A vorbit, de asemenea, despre colecții tematice construite pe termen lung, cu repere cronologice largi și cu un volum impresionant de piese – un exemplu menționat fiind o colecție dedicată „florii de colț”, urmărită pe intervalul 1900–2017.

Continuitatea între generații: colecția ca moștenire

O parte emoțională a serii a fost legată de Crucea Eroilor de pe Caraiman și de rolul tatălui în formarea unui „spirit de datorie”, cu accent pe ideea de moștenire. În aceeași cheie a fost amintită și o colecție de familie extinsă, dusă mai departe de generații, ca dovadă că un demers de colecționism poate funcționa ca punte între oameni și timp, nu ca performanță izolată.

Finalul prezentării a strâns totul într-un mesaj limpede: colecționarul nu este proprietar, ci păstrător. Patriotismul se măsoară în fapte,documentare, selecție, ordine, prezentare și în curajul de a transforma colecția într-o lecție publică.În fond, unele colecții rămân închise în vitrine; altele se deschid către istorie.

Finalul întâlnirii a adus, firesc, întrebări. Publicul a vrut să afle care este piesa „cea mai dragă” și ce obiect lipsește încă din colecție. Invitatul a preferat să păstreze răspunsul într-o zonă de principiu: fiecare piesă are povestea ei, iar o colecție nu se termină niciodată, se rafinează, se reorganizează și se completează. Pentru mulți dintre cei prezenți, aceasta a fost, poate, ideea-cheie a serii: colecționismul nu e o destinație, ci un drum.