BUZĂU, 590 de ani de atestare documentară

Palatul Comunal 

A fost construit în perioada 1899-1903 la comanda primarului orașului, Nicu Constantinescu, edilul pe vremea căruia Buzăul a cunoscut cea mai importantă etapă a dezvoltării sale. Construcția a fost realizată după un proiect al arhitectului Alexandru Săvulescu, unul dintre întemeietorii Şcolii de Arhitectură din Bucureşti, care are în portofoliu și Palatul Poştelor şi Telegrafului din Bucureşti, construit între 1894 și 1900.

Palatul Comunal a fost înălțat din cărămidă arsă, pe un soclu de piatră, în locul fostei grădini publice și este o construcție parter, etaj şi turn cu ceas. La ridicarea zidurilor s-a folosit piatră de Ciuta şi din carierele din Dobrogea şi Câmpulung.

Palatul a fost inaugurat în 1903, în prezența regelui Carol I,  principele Ferdinand, Armand Călinescu, Tache Ionescu, Nicolae Iorga, Alexandru Marghiloman şi alţii.

Palatul este cea mai elaborată creație a lui Săvulescu, într-un stil foarte particular care combină elemente neromânești, în parte redate într-o matrice Art Nouveau, cu motive arhitecturale locale inspirate din cele care se găsesc la casele de negustori sau boieri buzoieni, precum şi forme decorative ce fac trimitere la vița de vie, simbolizând o importantă componentă a economiei zonei.

Valentin Mandache, expert în case de epocă

Conacul Marghiloman, anexele şi împrejurimile sale

Reprezintă unul dintre cele mai reprezentative ansambluri arhitectonice din Buzău, care se regăsesc în parcul constituit din grădina domeniului aparținând familiei boierești Marghiloman.

În parc se află conacul boieresc, vila musafirilor, un lac, un pod ce străbate lacul la jumătate, alei, statui de piatră, ronduri de flori și trandafiri, un loc de joacă pentru copii, cișmele. O mare parte a parcului este împrejmuit de „zidul lui Marghiloman”.

Conacul Marghiloman sau vila Albatros, cum mai este cunoscută, este înconjurată de un imens parc de 22,5ha, amenajat iniţial în stil englezesc, de care moşierul Alexandru Marghiloman era extrem de mândru. Devenise atracţia de weekend a protipendadei, unde răsfăţaţii epocii dezbăteau problemele ţării, fumau trabucuri scumpe şi savura în linişte cafeaua Marghilomana la nisip preparată după o rețetă specială.

Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei

Veche vatră de spiritualitate ortodoxă românească, îşi are obârşiile în multisecularul creştinism de la Curbura Carpaţilor, fiind clădită pe sângele martiric al Sfântului Mucenic Sava de la Buzău, pe Ortodoxia mărturisită de episcopul Teofil al Bisericii Goţiei (cum era cunoscută Episcopia noastră în secolul al IV-lea, ca urmare a ocupării ţinuturilor Buzăului de către goţi) la primul Sinod Ecumenic, pe spiritul organizatoric al Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului, pe jertfa şi evlavia Sfântului Sfinţit Mucenic Teodosie de la Mănăstirea Brazi şi ale Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului şi pe strădaniile ctitoriceşti ale unor vrednici episcopi, precum Luca din Cipru, Mitrofan, Damaschin, Chesarie sau Dionisie Romano. Întemeiat în anul 1502 ca Episcopie sufragană a Mitropoliei Ungrovlahiei, scaunul vlădicesc de la Buzău a fost ridicat în anul 2009 la rangul de Arhiepiscopie, având în jurisdicţie judeţele Buzău şi Vrancea. Din 10 martie 2013, Eparhia de la Curbura Carpaţilor este condusă de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ciprian Spiridon.

Potrivit documentelor, în anul 1500, domnitorul Ţării Româneşti, Radu cel Mare (1495-1508), a hotărât înfiinţarea acestei episcopii, în cadrul sinodului mixt, prezidat de fostul Patriarh ecumenic Nifon. Clădirea din fotografie se pare că a fost construită înainte de anul 1649.

Catedrala arhiepiscopală «Înălţarea Domnului» şi «Sfinţii Trei Ierarhi» a fost construită la inițiativa arhiepiscopului Epifanie, între anii 2002-2009,are formă de cruce și este compartimentată tradițional: pronaos, naos și Sfântul Altar. Pictura a fost realizată în tehnica frescó de Pc. Pr. Petre Brașoveanu din Buzău, cu ucenicii săi. Slujba de sfințire a acestei biserici – cel mai important locaș de cult din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei – a fost oficiată, în ziua de 8 noiembrie 2009, de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – Preafericitul Părinte Daniel, și Chiriarhul locului– arhiepiscopul Epifanie.

Colegiul Național”Bogdan Petriceicu Haşdeu”

A luat fiinţă în anul 1867, clădirea fiind construită pe un teren care a aparţinut mănăstirii Banului, şi a purtat numele de Gimnaziul Tudor Vladimirescu până în anul 1875, când a primit numele Alexandru Hâjdeu. Din anul 1932 primeşte numele „Bogdan Petriceicu Haşdeu”, azi, Colegiul Naţional „B. P. Hasdeu”. În anul 1873 Basil Iorgulescu înfiinţează Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” iar în 1893 Biblioteca Publică „Carol I”. Tot aici se constituie în 1895 prima colecţie publică de piese arheologice, antropologice şi istorice într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” – în fapt primul muzeu la Buzău.

O foarte frumoasă monografie ilustrată cu cărți poștale vechi a Buzăului se găsește la Epimonda’s Blog.

Despre emisiune

În data de 23 februarie 2021, s-a pus în circulaţie o nouă emisiune de mărci poştale aniversare având tematica orașele României şi subiectul Buzău, 590 de ani de atestare documentară compusă din 4 timbre cu valorile nominale: 2,10lei, 7,00lei, 9,00lei, respectiv 10,50lei.

Imaginile timbrelor prezintă principalele monumente arhitecturale actuale din Buzău, dupa cum urmează:

Colile de 5 timbre au prezentate pe marginea din dreapta cetățeni de onoare ai Buzăului, după cum sunt:

• Nicu Constantinescu
• Alexandru Marghiloman
• Irineu Mihălcescu
• George Emil Palade
• Constantin Giurescu
• Pamfil Șeicaru

În 1890 Alexandru Marghiloman s-a căsătorit cu Elisa Știrbei, nepoata domnitorului Barbu Știrbei și sora Prințului Barbu Stirbei; cei doi au divorțat mai târziu, Elisa căsătorindu-se cu Ion I. C. Brătianu.

Conservator și germanofil în preajma Primului Război Mondial, Marghiloman a acceptat să devină prim-ministru într-un moment foarte dificil, în primăvara lui 1918, când, abandonată de principalul aliat din zonă, Rusia devenită bolșevică în urma revoluției, România a trebuit să accepte o pace nefavorabilă cu Puterile Centrale. După ce a negociat pacea de la Buftea-București, Marghiloman a trimis trupe române la Chișinău pentru a stabiliza fosta gubernie țaristă devenită atunci Republica Democrată Moldovenească. După ce Sfatul acesteia a votat Unirea Basarabiei cu România, Marghiloman a primit actul unirii și a acționat pentru recunoașterea acesteia.

După ce își termina studiile teologice de început, Ioan Mihălcescu se înscrie la Facultatea de Teologie din București, ale cărei cursuri le urmează intre anii 1895-1899; lucrarea de licența si-a întocmit-o sub titlul „Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes”. 

Intre anii 1927-1929 si 1933-1936, profesorul doctor Ioan Mihălcescu este rânduit decan al Facultății de Teologie din București.

În data de 17 octombrie 1936, el este hirotonit arhiereu-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele Târgovișteanul. Pentru un an, începând cu data de 1 noiembrie 1939, el este numit locțiitor al episcopului de Râmnic Noul-Severin, cu numele de Craioveanul, iar mai apoi locțiitor al mitropolitului Olteniei. In data de 29 noiembrie 1939, episcopul Irineu Mihălcescu este ales mitropolit al Moldovei, înscăunarea solemna având loc in data de 17 decembrie 1939, in Catedrala Mitropolitana din Iași. De acum si pana in data de 16 august 1947, când se retrage din scaun, preasfințitul Irineu a păstorit turma lui Hristos asemenea unui Apostol. Ca mitropolit al Moldovei, el slujește pana in momentul in care regimul comunist il scoate din scaun.

(sursă informații: crestinortodox.ro)

În anul 1939, Palade a fost chemat să facă parte din echipa medicală care îl trata pe Tudor Arghezi. Marele poet suferea de o sciatică extrem de dureroasă, care nu dădea rezultate la niciun tratament, încât chiar medicii s-au gândit să propună în nomenclatoare: ”Boala lui Arghezi”. Deși nu a reușit să îi găsească un remediu, tânărul George Emil Palade a decis să oprească administrarea morfinei, cu sprijinul puternic al soției poetului, Paraschiva Arghezi.

Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. A pus în evidentă particule intra citoplasmatice bogate în ARN, la nivelul cărora se realizează biosinteza proteinelor, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Neith Porter a editat revista The Journal of Cell Biology („Revista de Biologie Celulară”), una dintre cele mai importante publicații științifice din domeniul biologiei celulare.

În 1974 dr. Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esenţial în dezvoltarea biologiei celulare moderne”.

(sursă informații: descopera.ro)

Pamfil Șeicaru s-a născut la Buzău. A absolvit la Bârlad Liceul „Codreanu” și la București a făcut studii juridice obținând licența în drept. A luat parte ca ofițer la operațiile militare din Primul Război Mondial, fiind citat cu Ordin de zi pe Armată. A fost deputat în parlamentul României în 1928, 1931 și în 1933. Ziarist de mare talent, a fost director al ziarului „Bucovina” (Cernăuți) și a participat la editarea revistei „Gândirea”.

În 1928 înființează ziarul Curentul cu orientare de dreapta și, uneori, de extremă dreaptă, pe care l-a condus până la plecarea sa din țară în 1944. În 1939 a fost singurul ziarist român care a afirmat că așa-zisele garanții militare oferite de Marea Britanie și Franța pentru integritatea frontierelor României nu valorau nimic. În fața pericolului nazist, „Anglia trebuie să se pregătească pentru propria apărare și abia după asta să garanteze și frontierele altor țări”. Într-un articol publicat la 15 aprilie 1939 a intuit inevitabila sacrificare de către marile puteri a țărilor mici și mijlocii din Europa acelui timp. În anii războiului, au rămas celebre polemicile lui cu comentatorul politic britanic Wickham Steed de la postul de radio Londra.

Emisiunea este paginată în:

• coală de 32 de timbre
• minicoală de 5 timbre, o vinietă și 3 tabs-uri

Marcofilie

Erinofilie

Maximafilie