Este binecunoscut faptul că toate au un început, așa și pasiunea pentru mărci poștale începe prin colecționarea acestora în vederea formării unei colecții.

În opinia mea dacă continuăm numai să acumulăm mărci poștale și efecte poștale legate de acestea fără să ne gândim la modul în care să le punem în valoare nu vom putea spune ca avem o colecție exclusivă și competitivă.

În primul rând este foarte important să definim conceptul de colecție filatelică, urmat în al doilea rând de prezentarea fiecărei posibilități de organizare a materialelor filatelice colecționate sub diverse tipuri de colecții.

Nu exclud situația în care fiecare dintre noi își poate organiza colecția după bunul plac, însă dacă se dorește să fie expusă la expoziții filatelice interne sau internaționale trebuie să se aibă în vedere regulamentele impuse de acestea.

Prin definiție, o colecție reprezintă o serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie care, adunate la un loc și dispuse sistematic, au o valoare documentară, artistică, științifică. În categoria colecțiilor se înscriu cele de artă, de monede, de discuri muzicale, de bancnote, de timbre. Pentru a vedea ce se colecționează puteți vizita catalogul online Colnect.

Ca sfat util, atunci când începem o colecție, pe care ne-o dorim bineînțeles să fie exclusivă și competitivă, trebuie să avem în vedere aspecte legate de aceasta privind: unitatea, sistematizarea și valoarea.

Ca urmare, unitatea unei colecții este dată de raportul in care se regăsesc obiectele (piesele) din ansamblu, în timp ce sistematizarea unei colecții conferă acesteia valoarea științifică, artistică și documentară.

Dacă vorbim stric despre valoarea unei colecții, aceasta nu depinde numai de cantitatea și raritatea elementelor colecționate, ci si de ideea care stă la baza alcătuirii ei, de cunoștințele în domeniu și gradul de documentare a celui care o realizează. De asemenea, în creșterea valorii unei colecții contribuie și aprofundarea prin studiu a ideii, de calitatea și varietatea pieselor colecționate, precum și modul de prezentare acestora.

Concentrându-ne asupra „colecției filatelice” aceasta poate include în componența sa mărci poștale, colițe, întreguri poștale, plicuri prima zi, corespondență prefilatelică, ștampile, ilustrate maxime și orice alt efect poștal.

Colecțiile filatelice pot fi:

În categoria colecțiilor filatelice tradiționale se înscriu:

Colecția după catalog reprezintă acea colecție fără caracter de studiu sau de specializare, întocmită cronologic, în ordinea înscrierii mărcilor poștale în catalogul ales (Michel, Yvert) și este limitată la varietățile enumerate în acesta. Este cea mai simplă colecție care poată fi abordată de un filatelist începător.

A nu se confunda colecția după catalog cu colecția generală, care reprezintă o colecție ce cuprinde mărcile poștale din întreaga lume. Acest tip de colecționare a fost răspândit în primii ani ai filateliei, însă a pierdut din interes pe măsura creșterii numărului emisiunilor, și deci prin imposibilitatea practică a realizării acesteia.

Colecția de studiu reprezintă o colecție de mărci poștale încadrată în filatelia tradițională, în general restrânsă ca domeniu, care urmărește examinarea caracteristicilor mărcilor poștale, studiul tehnologiei de fabricare, într-un anumit moment, ori într-o anume perioadă, în vederea îmbogățirii cunoștințelor filatelice.

O colecție de studiu cuprinde minim:

Toate acestea pot fi comparate între ele, precum și exemplare apărute succesiv în decursul timpurilor, pentru studiul evoluției fabricării mărcilor poștale.

Tot o colecție de studiu reprezintă acea colecție dedicată unui anumit sector sau compartiment filatelic (de exemplu, după particularități, variante) bazată pe cercetări rezultate din analiza literaturii filatelice și descoperirilor proprii.

În cadrul marilor expoziții se expun colecții de studiu care prezintă o singură emisiune în care sunt incluse și întreguri poștale cu marcă fixă de tipul emisiunii respective. Nu vreau să descurajez potențialii colecționari, însă o colecție de studiu impune cunoștințe filatelice avansate.

Federația Internațională de Filatelie a elaborat un regulament de întocmire și jurizare a colecțiilor tradiționale în cadrul căruia sunt precizate condițiile și criteriile de apreciere care trebuie să le îndeplinească aceste colecții.

Colecția de subiect reprezintă o colecție care conține pe cât posibil toate mărcile poștale și piesele filatelice ale căror imagini au legătură cu un anumit subiect. Poate cuprinde minim mărci poștale, colițe, întreguri poștale, plicuri prima zi, ștampile de toate tipurile, francaturi mecanice, varietăți, eseuri, erori, probe de tipar aflate în legătură cu subiectul ales.

Spre deosebire de o colecție tematică, în care piesele filatelice sunt dispuse în așa fel încât desfășurarea tematică sau planul logic să apară clar, o colecție de subiect cuprinde o succesiune de mărci poștale și alte piese ale căror imagini se pot repeta, așezate după catalog, în ordine strict cronologică.

Tot o colecție de subiect reprezintă și o colecție care grupează mărcile poștale și piesele filatelice după scopul emisiunii, indiferent de imaginile e care Ie reprezintă:

Tot în aceastp categorie se înscrie și colecția documentară care reprezintă acea colecție ce are ca obiect un anumit eveniment sau proces istoric. Întocmirea unei astfel de colecții necesita o informare și documentare temeinică, de care vor depinde personalizarea și expresivitatea colecției.

În general, colecțiile documentare urmăresc situarea pieselor filatelice in contextul lor istoric, prezentându-le si interpretându-le ca documente ale epocii sau procesului istoric respectiv. Într-o astfel de colecție nu vom regăsi variații sau alte elemente filatelice pur tehnice, accentate fiind numai piesele filatelice care pot exprima si documenta in desfășurarea temei alese. Acest tip de colecție este adecvata temelor cu subiect istoric.

A venit rândul clarificării termenului de colecție tematică, care reprezintă acea colecție ce dezvoltă o temă sau ilustrează o idee după un plan logic dezvoltat utilizând subiectele oferite de mărcile poștale, cât și informațiile date de piesele filatelice sau poștale.

Practic numărul temelor care pot fi abordate este foarte mare având în vedere extinderea permanentă a subiectelor abordate de emisiunile de mărci poștale și, implicit și a pieselor filatelice asociate acestora. Se recomandă ca la alegerea temei să se urmărească a se înscrie în preocupările și pasiunile proprii.

Colecția tematică va cuprinde:

Toate acestea vor fi în legătură cu tema aleasă și vor fi ordonate astfel încât să dezvolte în mod clar și concis planul adoptat. Există și situații în care se pot include în colecție varietăți legate de tema propriu-zisă acestea constând în variante de culoare, dantelură, filigran, hârtie.

Este indicat ca într-o colecție tematică să nu se amestece mărci poștale ștampilate și neștampilate. Se va avea grijă la alegerea materialului filatelic în funcție de temă, indiferent de țara unde a fost emis sau de data emiterii.

Federația Internațională de Filatelie a elaborat un regulament de întocmire și jurizare a colecțiilor tematice în cadrul căruia sunt precizate condițiile și criteriile de apreciere care trebuie să le îndeplinească aceste colecții. Filatelia tematică este privită ca ramura cea mai deschisă și de viitor a filateliei, oferind posibilități practic nelimitate în ceea ce privește alegerea temei, studiului și cercetării, condiții care permit obținerea unei colecții exclusiviste și competitive.

Colecția de istorie poștală este o colecție bazată pe adunarea, studierea, trierea și clasificarea pieselor filatelice și a documentelor poștale ce au legătură directă cu organizarea serviciilor poștale, cu căile de transmitere a corespondenței poștale (în toate perioadele sau numai într-o anumită perioadă de timp), cu tarifele poștale etc.

Colecția de istorie poștală nu se alcătuiește din mărci poștale izolate (desprinse după scrisori) și cu atât mai puțin din mărci poștale necirculata. Vor fi incluse plicuri și întreguri poștale circulate, ștampile de tot felul și alte documente pentru a demonstra evoluția istoriei poștale, în contextul istoriei generale. În mod excepțional și într-o măsură limitată vor putea fi incluse, unde e cazul, și piese ajutătoare cu caracter documentar: hărți de rute poștale, stampe de epocă oglindind aspecte din trecutul poștelor.

Colecțiile de istorie poștală se pot referi atât la perioada dinainte de apariția mărcilor poștale (prefilatelică), cât și la perioadele ulterioare, până la contemporaneitate.

Dacă ne gândim la temele de istorie poștală care pot fi abordate putem aminti:

Federația Internațională de Filatelie a elaborat un regulament de întocmire și jurizare a colecțiilor de istorie poștală

Istoria poștelor locale este o ramură a istoriei poștale care se ocupă cu studiul dezvoltării legăturilor poștale în decursul timpurilor într-o anumită localitate sau regiune, din epoca prefilatelică până în contemporaneitate. Concentrarea atenției filateliștilor asupra istoriei poștale locale s-a profilat și afirmat puternic mai întâi în Germania (unde această ramură poartă denumirea de „HeimatsammIung” care se traduce „Colecția locului natal”). În cadrul secțiilor de istorie poștală ale marilor expoziții internaționale s-a putut remarca o prezență tot mai susținută a unor exponate cu acest profil.

Ca și colecțiile de istorie poștală cu arie geografică mai largă, cele de istorie poștală locală prezintă felul cum a fost organizată și cum a activat poșta în zona lor de cuprindere, (dezvoltarea treptată a serviciilor poștale:

Desfășurarea istoricului se face pe bază de documente întregi circulate, din care poate rezulta contextul istoric. Ca piese documentare vor ocupa un loc de frunte ștampilele de tot felul, folosite local, apoi etichetele (de recomandare, retur), recipisele, avizele de primire și alte documente poștale ce pot explicita dezvoltarea poștei în localitate. Într-o măsură restrânsă pot fi incluse în astfel de exponate și piese documentare accesorii (gravuri, hărți de rute poștale) cu condiția ea ele să aibă contingență directă cu istoricul poștei locale.

Colecția de mărci poștale false reprezinta tot o colecție specializat care se compune din :

Astfel de colecții sunt importante pentru comparații în cazul expertizelor filatelice. Cele mai mari colecții de falsuri se află la Royal Philatelic Society din Londra, la firma Kottelat din Berna și la American Philatelic Society.

Având în vedere cele enunțate mai sus îmi doresc ca cele prezentate să fie utile atât la început de drum în materie de colecționar filatelic, cât și atunci când vrem să aprofundăm filatelia.

The post Sfaturi utile despre cum sa Incepeti o colectie filatelica exclusiva si competitiva first appeared on Revista eFil@telia.

Încă de la apariția lor, timbrele au atras atenția colecționarilor, iar în scurt timp, colecționarea acestora a devenit unul dintre cele mai populare hobby-uri. Oare de ce? Răspunsul este simplu: colecționarea mărcilor poștale a fost și a rămas o pasiune relativ ușor de abordat prin paleta largă de subiecte disponibile pentru oricine, indiferent de vârsta. 

In plus, trebuie remarcat faptul că este o pasiune pentru timpul liber care poate fi accesibilă de la cel mai ieftin până la cel mai rar și scump timbru, permițând oricui să-și construiască propria colecție în stil propriu și de care să fie mândru.

Colecționarea de timbre, ca pasiune, nu trebuie să ocupe mult timp sau să consume bani, ci să ne permită petrecerea timpului liber într-un mod plăcut și relaxant, iar după ce am depus efort pentru a construi o colecție aceasta să fie prezentată. Pentru a face cunoscute colecțiile noastre trebuie să va alăturati comunităților din întreaga lume cu care să va împărtășiti această pasiune distractivă și fascinantă: filatelia!

De aceea consider că dacă îți dorești un hobby pentru timpul liber, atunci când îți permite, cu siguranța colecționarea de timbre este de departe favorit.

Însă de la colecționar la filatelist mai este un pas mic de făcut însă mare pentru pasiunea voastră.

Sunt sigur că la întrebarea „ce înseamnă filatelia?” în minte vine prompt răspunsul: „ce poate să însemne altceva decât colecționarea mărcilor poștale”. Privit în linii mari, răspunsul este corect, dar după ce veți aprofunda subiectul, vă veți convinge că informațiile voastre despre obiectul și conținutul filateliei sunt incomplete, neclare sau deformate.

De aceea vă propun să detaliem sensul și semnificația cuvântului filatelie, din punct de vedere al obiectului și esenței acesteia.

Dacă pornim de la cercetarea etimologiei cuvântului filatelie, constatăm că acesta este de origine greacă, fiind compus din două parți : philos, care înseamnă prieten amic, amator și ateleia – liber de taxă, francat (în sensul că taxa a fost plătită prin aplicarea mărcilor, destinatarul fiind scutit de altă plata).

Privind în timp, cuvântul filatelie a fost folosit pentru prima dată într-un articol scris în numărul din noiembrie 1864 al revistei ,,Collectionneur de Timbres-Poste” din Paris înlocuind astfel denumirile folosite pană atunci (timbrofilie, timbrologie, timbromanie).

O dată cu acesta s-a profilat o definiție a conceptului de filatelie ca fiind o preocupare, o modalitate de petrecere a timpului liber și de îmbogățire a cunoștințelor, în același timp. De aici, filatelia se poate defini ca fiind o preocupare care constă în colecționarea și studierea mărcilor poștale.

Din definiție se deprind cele două aspecte importante care trebuiesc consolidate si îmbunătățite cu trecerea timpului de un filatelist: colecționarea si studierea mărcilor poștale.

Cele două parți componente sunt strâns legate între ele, constituind un tot unitar care conduc la completarea cunoștințelor de cultură generală într-un mod plăcut și recreativ. Dacă pornim la drum cu ideea, greșită, că filatelia presupune numai acumularea de mărci poștale fără un studiu al acestora, înseamnă ca urmăm o cărare îngustă, fără să lăsăm loc dezvoltării la un nivel superior, de filatelist, rămânând un simplu colecționar.

Varietatea și profunzimea cunoștințelor pe care putem să le dobândim prin studierea materialelor poștale depind, în mare măsură, de gradul de atenție cu care studiem mărcile poștale, în general, și subiectele imaginilor acestora, în special. De aceea, de la bun început, preocupările filatelice trebuie să fie orientate tocmai în această direcție.

Un alt aspect important care se desprinde din definiția filateliei este faptul că, obiectul acesteia îl constituie și colecționarea și studierea alte categorii de piese asociate mărcilor poștale, dintre care enumerăm: plicuri prima zi a emisiunii, întreguri poștale, obliterări speciale, rute poștale speciale etc. Mai mult decât atât, astfel de piese sporesc atractivitatea, complexitatea și valoarea unei colecției filatelice.

Dar o colecție ținută numai pentru noi este o colecție care se limitează, așa că dacă vrei sa o îmbunătățești semnificativ, atunci trebuie să te gândești să o expui. Unii colecționari susțin că pregătirea exponatelor pentru prezentare îi ajută să se organizeze, să cerceteze și să descopere noi modalități de a crește interesul față de subiectul ales, în timp ce pentru alții, procesul de prezentare poate fi intimidant. De aceea cel mai bun mod de a începe să-ți prezinți colecția este să alegi un mediu necompetitiv. Astfel eFilatelia încurajează colecționarii să aducă pagini din colecția lor pentru a le prezenta membrilor clubului.

La final, vreau să subliniez faptul că, farmecul colecționării și studierii mărcilor poștale necesită timp și rabdare care se vor regasi integrate in calitatea colecției care o vei realiza.

Cu toate acestea, există lucruri pe care poate vrei să le iei în considerare atunci când îți propui să devii filatelist.

Acesta este obiectivul proiectului eFilatelia: formarea unei generații noi de filateliști.

Hai să descoperim împreună filatelia!

The post De la colecționar la filatelist! first appeared on Revista eFil@telia.